OCHI ALBAŞTRI

Roman (Roman total, interactiv)

INTRODUCERE

1

Mă numesc Savin BADEA. M-am născut în Craiova, judeţul Dolj, la 15 martie 1942, Duminica, zodia Peşti. Am absolvit Şcoala Elementară “Ion Heliade Rădulescu” Craiova (1949-1957), Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu”, acum “Carol I” Craiova (1960) şi Institutul de Mine din Petroşani, secţia Prepararea minereurilor şi a cărbunilor (1965). Am muncit de la 6 ianuarie 1966 pînă la 1 octombrie 1989, la: Flotaţia Bălan (Bălan, Harghita, 1966), Flotaţia Tarniţa – Leşul Ursului – Ostra (Gura Humorului, judeţul Suceava, 1966-1967), Combinatul Chimic Craiova (Catalizatori Anorganici, 1967-1969 şi Tratare Apă de Rîu, 1969-1971) şi Institutul de Cercetări , Inginerie Tehnologică şi Proiectări pentru Lignit din Craiova (Atelierele de Construcţii -Instalaţii, 1971-1977, Electromecanic, 1977-1987 şi Cercetări, 1987-1989); am fost detaşat la Întreprinderea Minieră Roşia, Cariera Peşteana-Sud, (comuna Urdari şi Vîrţ – 1979, iunie-noiembrie). Am fost expert ONU şi CAER, în Prepararea Lignitului. Am lucrat la diferite proiecte şi cercetări, peste 200, în peste 50 de localităţi, din 7 judeţe. Mi-ar fi plăcut să fiu scriitor profesionist, mai ales poet, pictor, arhitect, actor de cinema, preşedinte de republică, inventator, filozof etc. – n-am rămas decît un amator. Ca inginer am muncit mult şi am avut multe satisfacţii, dar şi părerea de rău că am făcut parte dintr-o “generaţie de sacrificiu”, care ar fi putut construi o societate inteligentă, mai dreaptă şi mai bună. La 1 mai 1989 am făcut infarct (dar salvat de soţia mea, de medici şi de Dumnezeu) şi am fost pensionat pe caz de boală la 1 octombrie 1989. Am creat sau am colaborat la blogurile semnalate la FAVORITE. N-am publicat decît 2 poezii pe hîrtie de ziar – într-o viaţă de om. Nu am publicat nici-un volum din lipsă de bani şi, revoltat – din cauza asta – am hotărît să public pe bloguri, gratis, pentru cei ce vor să citească ce-am scris.

Al Dvs., Savin BADEA

(obişnuiesc să semnez numele de familie cu majuscule, căci, uneori, Badea, la alţii, este şi nume de botez).

2

CEL MAI FRUMOS ROMAN – VIAŢA.

Dacă se regăseşte cineva printre personajele mele, las pe dreapta un loc liber (imaginar) şi-l rog să spună Dumnealui tot Adevărul, nu aşa cum l-am descris eu, ci aşa cum s-a întîmplat în realitate. Dacă nu-i ajunge spaţiul, îl rog să-şi scrie propriul roman… la fel – „cel mai frumos roman” – care este VIAŢA fiecăruia dintre noi. Astfel, acest roman poate să dea naştere şi altor romane, într-o unire… (posibil) mondială! De ce e total? Este:
autobiografic,
bildungsroman,
de dragoste,
istoric,
politic,
fantastic,
science-fiction,
psihologic,
educativ,
de aventuri,
roman-negru,
poliţist,
de groază,
foileton,
grafic,
fluviu,
cu cheie,
de consum,
realist,
realist-socialist,
naturalist,
avangardist,
existenţialist,
liric,
dosar (almanah),
interactiv (pe suport electronic, scris în direct cu unii dintre eventualii mei cititori).

NOTĂ: Citatele din această carte întregesc ce nu pot scrie eu mai bine decît alţii şi care explică, aproximativ sau exact, ce aş fi vrut să scriu. Autorilor citatelor le rămîn îndatorat, atît cît îi citez, cu mulţumiri, acum şi peste timp. Suplimentar, ca într-o anexă, dar integrate romanului, alătur o scurtă cronologie (Tunelul timpului), un mănunchi de mărturii ale contemporanilor şi cîte o privire îndărăt, în trecutul cu importanţă istorică, cu sau fără mînie.
Fotografia de pe diploma de inginer.

3

STEA ŞI STELE

Un copil e o minune –
S-a născut cu el şi-o stea!
„ – Hai, noroc! şi zile bune!
Să trăieşti, minunea mea!”

Dar cad stelele din cer –
Lacrimi albe şi albastre –
Cînd poporul zice: „ –Pier
Oameni ai planetei noastre.”

Astfel ne petrecem viaţa –
Între naştere şi moarte:
A ţîşnit o stea în ceaţa
Stelelor căzînd departe…

Strălucim peste contururi
Un timp doar, o dîră-albastră;
Vrem să luminăm de-a-pururi:
Ce lăsăm în urma noastră?

Savin BADEA

4

”Viaţa nu iartă, nici nu pedepseşte, îşi deapană cursul banal, ca orice proces fizic.Greşelile ne aparţin şi trebuie să avem curajul de a ni le asuma.Viaţa poate fi infernul sau raiul nostru, depinde cum o trăim. Suntem inzestraţi cu un liber arbitru , deci să folosim unica şansă (viaţa) pentru a ne realiza, a construi habitatul din jurul nostru: să facem curăţenie în gînduri şi printre persoane”.

(Lory, de pe Internet).

„Before doing something perfect, do something perfectible!” ( „Înainte de a face un lucru perfect, realizează ceva perfectibil !”)

Bill GATES

“Tebuie să redăm istoria aşa cum este ea – şi din aceasta nu avem decît de cîştigat! Să facem ca oamenii să cunoască şi să înţeleagă cum trebuie istoria”.

Nicolae CEAUŞESCU

« Viaţa bate cîmpiile ! »

Savin BADEA

„Domnului
drd. Savin BADEA,
…Colegului nostru – cu rugămintea de a scrie din motivul că cei care vin după noi ar trebui să cunoască cu ce ne-am chinuit în această viaţă.”

Emilian MATACĂ
(drd – doctor docent, în glumă)

„Căci aceasta este tema principală a unei biografii: să descrie pe om în împrejurările vremii lui şi să arate în ce măsură totalitatea lumii i se opune, în ce măsură îl favorizează, cum din acestea se formează o concepţie despre lume şi oameni şi în ce chip, dacă este vorba de un artist, poet sau scriitor, concepţia lui se răsfrînge din nou în afară.”

Johan Wolfgang GOETHE

„Existenţa e un întreg, al cărei fiecare segment se explică prin toate celelalte”

Mihai PELIN

„Şi aşa cum e literatura asta română, modestă şi mediocră, a mai venit un netalentat ca să mai pună un rahat peste”. (Citat scos din context)

Andrei GHEORGHE

5

E TOTUL RÎNDUIT SĂ SE ÎNTÎMPLE

Cum să trăieşti frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?

Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?

E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,

Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.

George ŢĂRNEA – Poezii.

6

De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (Sfîntul Apostol Pavel, 1 Corinteni 13, 1-13)